Firimituri

Doctore, mănânci brioşa aia în pat?!?!?! Abia am intrat în cameră şi o observ îngrozită.

Mda, zice ea mestecând, ducându-şi o mână repede sub barbă.

Dar o să faci numai firimituri şi un pat cu firimituri e cel mai groaznic lucru!

Ba nu fac nimic. Uite am grijă!

Pun un bot uriaş, străduindu-mă să concentrez în el toată deziluzia şi durerea din lume. Funcţionează, dar prea mult. Pentru că acum Doc se ridică şi iese din cameră. Mă gândesc că merge să-şi aduca o farfuriuţă sau ceva, dar nu, ea îşi abandonează jumătatea în bucătărie. Eu nu am habar de asta până a doua zi când o găsesc acolo. Hm.

Pe messenger a doua zi de dimineaţă:

Baby, nu ţi-ai mai terminat brioşa aseară? Am găsit-o pe o farfurie lângă chiuvetă… cu o urmă vagă de vinovăţie.

Nu, pentru mine era un guilty indulgence, dar comentariul tău mi-a stricat pofta de mâncare. Dacă trebuie să stau la masă cu un băţ în fund atunci nu o mai vreau! Still bitter, I see, când bineînţeles că eu aveam dreptate.

I see. Deci tu o poţi savura doar în pat. Am să scriu la Starbucks să aducă acolo nişte paturi.

Hahaha.

Nu, vorbesc serios. O să le trimit un mail. Atunci nu te superi dacă o mănânc eu?

Be my guest.

Thanks, baby.