Highway

Advanced

Posted in books, nerd², by Highway on 21/10/2009

Azi e o miercuri ploioasă. Pare a fi mai rece decât cele 10 grade anunţate de accuweather. Lângă mine ferestrele până în tavan sunt desenate cu dungi punctate de picături şi terasa e inundată de apa. Ar trebui sa ies un pic pentru câteva mici errands, dar în loc de asta stau încă aici şi ascult o compilaţie pe care mi-a trimis-o Dana acum câteva zile.

De vreo săptămână am început un curs de limbă, mai mult din plictiseală. Înainte am făcut câteva săpături pe Google si apoi am ales o şcoală aproape de Angel Station. Islington Centre for English. Am fost să ma înscriu acum vreo două săpămâni, după ce am dat un test scris online şi unul oral la sediul lor cu o profesoară simpatică. Mi-a ieşit un punctaj de upper intermediate. Am plătit jumate din sumă cu un cec semnat de Rei şi mi s-a spus că sunt aşteptată începând cu marţi. Zile mele de curs sunt marţea şi joia. Şase ore pe săptămână, deci, până la sfârşitul anului. Am ales modulul de după-amiază, care incepe la ora două. Şi astea au fost toate formalităţile.

Am început cu oarecare emoţii nejustificate. Sala de curs de micuţă, cu pereţii vopsiţi în alb, o tablă albă şi o serie de scaune negre cu suport rabatabil pentru hârtii aşezate de-a lungul pereţilor într-un cerc aproximativ. Mai sunt 3 ferestre care dau spre White Lion Street şi două plante anomine. Ora urma să fie ţinută de o tipă pe nume Claudia, mică de înălţime, rotunjoara fără să devină grasă, îmbracata prea casual pentru rolul de profesor, dar cu un aer simpatic totuşi. În câteva minute încăperea a fost ocupată de vreo zece studenţi, incluzându-mă şi pe mine. Am fost rugaţi sa ne prezentăm pe rând, numele şi ţara de provenienţă. Am numărat 2 spanioli, un basc – care a insistat să-l numim astfel, în loc de spaniol, 3 italieni, un columbian, un brazilian şi eu româncă. De atunci s-au mai prezentat la curs un tip francez, o japoneză şi alte două fete asiatice, încă un italian şi un spaniol.

Lecţiile mi s-au părut un pic cam simple. Creăm propoziţii cu words date de Claudia, explicăm sensul unor termeni mai dificili, inventăm o poveste sau două pe o temă dată, lucrăm în echipe şi suntem forţaţi să interacţionăm şi să purtăm dialoguri. După prima oră Claudia a venit la mine şi m-a întrebat dacă sunt confortabilă în clasa asta, apoi mi-a recomandat cursul avansat, pentru că am reuşit la fiecare exerciţiu sa fiu înaintea tuturor. Am fost de acord în principiu însă am decis să mai iau o oră la upper intermediate ca să fiu sigură că sunt peste nivelul ăsta.

Joi, am avut o altă profesoară, ceva mai draguţă fizic, blondă, pe care o chemă, din toate numele, tot Claudia. Ora a decurs cam în acelaşi mod, iar la sfârşitul programului m-a oprit şi ea să-mi recomande clasa de advanced. Aşa că începând cu săptămâna asta lucrez la cursul avansat. Am primit chiar şi un manual, pe care intenţionez să-l parcurg începând cu azi, după ce mă întorc de afară.

Întâi va trebui sa merg la un oficiu de poştă, pe Mare Street sau pe Broadway Market, să ridic de la Moneygram banii pe care i-a trimis soră-mea ieri seară din economiile lor. Şi-i va recupera atunci când Raiffeisen va reuşi să pescuiască banii aia pierduţi. Zilele astea suntem poor şi depindem de astfel de lucruri. Nu-mi amintesc ultima dată când m-am simţit atât de nesigură şi sărăcuţă, dar inspir adânc şi îmi spun ca va trece. Câteodată mai şi plăng învinsă şi weak, însă nu o să vă povestesc asta.

Apoi o să trec pe la biblioteca comunală cu ideea să-mi rezerv nişte titluri de Ali Smith. De la ultima cartea a lui Coupland, Generation A, pe care am terminat-o săptămâna trecută şi am înapoiat-o, nu a mai venit nimic pe numele meu, aşă că citesc o carte adusă de Pino, Strange Bedfellows, o analiză modernă asupra monogamiei.

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. ioana said, on 22/10/2009 at 1:55 AM

    fain cu cursul. rezonez si eu cu momentele tale “weak” de care nu vrei sa povestesti.. si cu cele legate de traiul nesigur si saracut.. dar trecem noi si peste asta!

    citeam pentru scoala cum spatiile sigure pe care ajungem sa le numim “acasa” mascheaza teama si ne impiedica sa crestem, iar atunci cand avem curajul sa ne aventuram in explorarea nefamiliarului, acolo unde devenim vulnerabili – atunci ne transformam si crestem de fapt… probabil a nu iti spun lucruri ne mai auzite dar cateodata e bine sa ne amintim de fraze de genul asta. eu cred ca suntem pe drumuri care duc inainte.


Lasă un Răspuns