Raiffeisen
Acum o saptamana, i-am scris maica-mii si am rugat-o sa-mi trimita niste bani din cont. Stiam ca exista solutia Western Union sau Moneygram, pentru ca acum vreo luna i-am trimis Ioanei 400 de dolari in Canada. Doar ca ei taxeaza 10% din suma. M-am gandit ca printr-un transfer bancar dintr-un cont in altul va costa mai putin. Asa ca am rugat-o pe mama sa incerce sa puna cam 200 de lire intr-un cont la BCR a lui Rei. Pare simplu, nu?
Ei bine, nu! Mama s-a dus la banca, fiind bineinteles cat se poate de varza in chestiuni financiare. A anuntat acolo ca intentioneaza sa trimita 200 de lire fiicei ei din UK si a intrebat care e cea mai buna solutie. O angajata a bancii i-a spus ca prin transfer bancar desigur. Cand mama a pomenit de Western Union i s-a raspuns ca nu, ar costa-o dublu. Asa ca ea, femeie simpla, a zis bine, facem transfer. Angaja a introdus toate datele in computer si i-a cerut comisionul bancii. 46 de lire. Asta in conditiile in care spusese ca Western Union (care cer 12% din suma – deci 24 de euro) ar costa de doua ori mai mult. Deci o minciuna din start. Apoi am aflat ca transferul va dura 3 zile, in conditiile in care orice serviciu de trimitere de bani rezolva totul in maxim un sfert de ora indiferent in ce colt al planetei ii vrei.
Am fost extrem de enervata, o data pentru ca povestea asta m-a costat mai mult decat era cazul si apoi pentru ca nici macar nu mi s-a parut eficient. De fapt mama, fiind complet afona in probleme de-astea, a reusit cumva sa aleaga cea mai proasta solutie posibila.
In fine, am zis, asta e situatia. Astept trei zile si pierd niste bani aiurea. Dar a trecut o saptamana si banii nu erau in cont. Ieri am primit un mesaj offline de la sora-mea. Ma anunta ca banca nu a reusit sa efectueze transferul pentru ca acel cont era in lei si noi am fi incercat sa viram acolo valuta, desi inclusiv contul meu este in lei. Am zis well, nu-i nimic grav. Poate e mai bine asa. Insa stati! Banca a cerut sa-si opreasca 25 de euro pentru operatiune. M-am enervat, dar nu am avut ce sa fac. Ok, fine, bine ca e atat si gata.
Dar azi primesc o noua veste, care deja ma scoate din sarite. Aflu ca de fapt banca cere sa-si pastreze cei 46 de lire pentru ‘tranzactie’ chiar daca ea nu s-a facut niciodata. Si, in plus, cei 25 de euro pentru ‘investigatie’, pentru ca au incercat sa afle de ce nu au intrat banii in contul respectiv. Si daca credeti ca asta e tot, nu! Cei 200 de lire sunt prinsi ‘intre banci’ si nu pot fi accesati prea curand.
Si asa eu raman proasta, fara bani si cu o parte din ei oricum aruncati pe fereastra. Sexi, nu? Daca nu ar fi fost Romania i-as fi dat in judecata.
u coleg de al meu de serviciu care a citit postul tau peste umarul meu, spune asa: mai dai 10 lire si angajezi un dulap de la el din cartier sa se duca sa o dea pe aia cu capul de ghiseu
)
naspa!
auzi, by the way, voi mergeti in ro de sarbatori?
maica-mea mi-a spus ca bancile sunt atat de disperate incat recurg la tot felul de tertipuri mizerabile.. anagajatii sunt platiti pe masura comisioanelor incasate. nu le pasa daca fac sau nu tranzactiile… nu au nici un interes sa iti recomande solutia cea mai ieftina… important este sa opreasca comisioanele. as vrea sa aflu un numar de la acea banca si sa sun la seful cel mare si sa ii spun ce servicii ofera… dar probabil seful cela mare deja stie!
prin ing ai mei mi-au trimis de ziua mea cu un comision aproape insesizabil si in 2 zile banii s-au aflat in contul meu… asta in conditiile in care sunt in afara UE.