Coloană sonoră

Sunt piese care îmi amintesc de diverși oameni, trecuți sau prezenți în viața mea. De fapt dacă mă gândesc mai bine toate sunt femei, așa că o să mă refer la feminin. Chiar dacă versurile nu sunt întotdeauna cele mai potrivite cu ce a rămas, fiecare song are o semnificație anume. Let’s see:

Heaven de la I Monster rămâne in veci piesa care mă face să mă gândesc la Elisa. O ascultam în exces și sufeream ca un cățel lăsat afară în ploaie, dar vedeam și altceva dincolo de asta, o realitate paralelă în care preferam sa trăiesc. Apoi este Nothing Really Ends de la dEUS, o piesă veche pe care o știu de mult și îmi amintește mereu de Dana. D, din primii noștrii ani, când eu nu o cunoșteam mai deloc și eram disperat de îndrăgostită. Violet de la Hole e songul Ricăi. Chiar daca au fost multe multe altele în cei trei ani împreună, Violet rămâne e expresie foarte puternică a începutului nostru studențesc. Ta Douleur de Camille, e piesa Alinei. Imi dădea un sentiment amestecat de exaltare amestecată cu frustrare care nu a dus nicăieri, dar e o melodie superbă care încă îmi place mult de tot. Și mai e Runing Up That Hill de la Kate Bush care mă întoarce mereu la Motorga și la cum m-am simțit atât de tare left behind, când de fapt eu nici nu contam… Ea avea CD-ul asta pe noptieră. Am ascultat albumul over and over again după aceea… Apoi Gabriel de la Lamb, o piesă de la Noemi. Avea ea o poveste cu un cuplu care a început să danseze în magazin la o oră târzie aproape de închidere și ei i-au dat lacrimile. Mă mișcă încă și încă mi-i imaginez pe cei doi. Și, da, Together In Electric Dreams de Lali Puna. Vai ce piesa mișto de la Pollak. Și acum mi se pare că nu am putut să fiu good enough for it. Mă face sa îmi fie un dor teribil de Po. Alta este Burn My Shadow de la UNKLE, pentru Mix, acum și pentru totdeauna. Ce emoții, ce furie, ce căldură… Urmează The Valleys de la Electrelane cu Freja, nopți nedormite, suspendare într-o bulă in afara timpului real, autobuze pustii în celălat sens la 6 dimineața, pe întuneric. Dar eram bine așa. Feelings without emotions… Apoi Viorar Vel Til Loftarasa de Sigur Ros pentru Nicole. Nu știu de ce asta, dar asta a rămas… Și sunt multe altele, însă acum mă simt un pic răscolită și mă opresc aici…

De fapt am început lista asta ca un răspuns la o simplă întrebare pusă de Rei și mi-am prins urechile în ea. Zice ea: ‘Ce piesă te face sa te gândești la mine?’ Și eu mă gândesc și mă gândesc și tot nu știu. Am cerut timp până azi și iată că încă nu pot răspunde… Mi se pare foarte complicat și nu găsesc nici una potrivită. Adică au fost diverse pe care le-am pomenit în ultimele două luni, dar nu chiar memorabile întratât. Ce neputincioasă mă simt… M-am întristat. De ce nu reușesc?

Poza de summerspot/flickr