Breve et efficax

Dimineață de căcat in agenție. Eram în parc fără bicicletă, mulțumită să profit de patru stații și câteva străduțe, cu romanul lui Mario Vargas Llosa, Rătăcirile unei fete nesăbuite, când m-a sunat Bogdan să mă grăbesc, pentru că erau toți în sala de meeting. Credeam că e vorba de întâlnirea cu ilustratorul pentru POSM-urile Joe, stabilită de aseară pentru nouă jumătate, așa că mi-am grăbit pasul. Era 9:45, dar dormisem prost și m-am trezit lazy. Am visat niște dubioșenii, cum ca doctorul se vopsise roșcată și, după șocul inițial în care am descoperit că îmi place rău de tot așa, am început să ne sărutam, dar nu mai era ea deodată. În mod straniu eram hipnotizată de imaginea Tildei Swinton, care m-a urmărit adânc în vis și m-a făcut să mă trezesc de o mie de ori. În plus, în fiecare dimineață pe sub fereastra mea deschisă ajung ambulanțe blocate in trafic care vuiesc isteric minute întregi. M-am sculat amețită și am deschis playerul cu boxele tare la acceași piesă care m-a obsedat ieri toată ziua. Astă seară o să mă întâlnesc cu Alina nu știu unde și recunosc că am un oarecare thrill about it. In for the kill…

Ajung în agenție cu întârziere și observ că în sala mare era adunată toată Creația. Hmm. Ratasem mailul de adunare generală dat aseară. S-a vorbit mult despre workload. Despre timesheet. Ni s-au aratat statistici din care a reieșit ineficiența tuturor. Niște cifre din care nu prea înțeleg mare lucru. Toată lumea e uimită ca mă număr pe lista de minus, cam cu 13% (ceea ce în fapt e o cifră bună față de cei mai mulți). Am nevoie de ceaiul meu negru. Eu si toți arții nu aducem profit, ba chiar pentru fiecare dintre noi agenția trebuie să plătească înapoi clienților o parte din fee-ul acordat. Ni s-a arătat un număr minim de ore și ni s-a cerut ca ele sa fie împlinite prin orice mijloace. Subiectul dimineții: PROACTIV. Petra și boardul de asociați nu trebuie să aibă vreo scădere din profit. Eu mă gândesc la sclavagismul capitalist și îmi e silă. Mi-o imaginez pe baroneasă în castelul ei austriac ridicând o sprânceană deasupra hârtiilor ieșite din imprimantă. Mă las pe spate cu scaunul, departe de fumurile de țigară și jur că aș prefera să citesc în loc exemplarul de Cațavencu de pe masă. Abia aștept să-mi anunț demisia. Fără pompă sau cuvinte dramatice. Arron spune: ‘daca tu nu esti eficienta, atunci cine pula mea e?’ și mă face să simt și mai tare că nu-mi mai pasă deloc.

Îmi e foame. Aștept prânzul la catină, unde mai nou merg zilnic împreună cu colegul eu Gabi.

Dar partea bună din dimineața asta este un scurt mail de la Mix, plin de spirit bun, lăsat azi noapte înainte să ia avionul spre Paris. În sfârșit mă bucur să simt că între noi poate sa fie iarăși bine, chiar și în noua aranjare. În plus, când am sunat-o aseară și am prins-o încă pe tren, am avut o conversație mișto. Mi-a povestit cum a fost la Cluj (finally ceva se întâmplă bine pe frontul ăla și sunt excited și happy pentru ea și Tux). Apoi m-a intrebat dacă sunt bine, cu aluzii la Rei. Subiectul iese încet încet din sfera tabu.

‘buna dimineata roxana. voiam sa iti spun inca o data drum bun si sa ai niste zile intense si cat se poate de exciting. imi este dor de tine. o sa imi fie dor de tine. dont be a stranger. paris e la o aruncatura de bat. spune-mi si de bine si de rele, de orice. m-am bucurat pentru cele 2 seri petrecute cu tine. mi-ar placea sa fie un sequel cand ne intoarcem. always in my heart. mix’