Former lover

Vineri seara tarziu, dupa zece, Mix a venit la mine. O invitasem sa cinam si sa vedem un film, dar mi-a spus ca e out cu Starbuck asa ca am fost ok si pe la sfarsitul serii. Cand a ajuns citeam pe canapea. Tocmai terminam o cărțulică mica, All My Friends Are Superheroes de Andrew Kaufman si ma gaseam intr-un mood hazliu. Mancasem singura mai devreme din pastele ramase de cu o seara inainte si i-am oferit ultima portie, din care a ciugulit năzuroasă. A vrut sa mănânce in bucatarie si nu m-a lasat sa spal vasele intre timp. I-am oferit un vin alb in timp ce eu am continuat sa beau din paharul de Baileys cu gheata pe care mi-l pusesem mai devreme.

S-a facut tot mai tarziu in timp ce ne-am povestit mici lucruri. Ea are exact acelasi stil de a nu spune nimic, in timp ce eu ma zbat sa gasesc subiecte si ajung de fiecare data sa adopt imaginea acestui personaj usor stupid, intimidata de toate lucrurile care plutesc in aer si nu au forma. Pana la urma am renuntat la film, ea a mers sa faca un dus, descurcându-se singura din obisnuinta sa isi gaseasca prosop si un tricou. Dupa luni de zile urma sa dormim impreuna, iar asta ma bucura intr-un fel.

La miezul noptii eram atata de sleepy incat cu greu reuseam sa-i mai raspund. Prezenta ei imi e inca extrem de familiara familiara si o data una langa alta era ca si cum mi-as fi amintit instant mirosul ei si apropierea pielii. Mi se parea natural sa ne tinem in brate. So I did that, fara vreo urma vinovata. Ea m-a mangaiat pe spate, mi-a povestit lucruri si am cazut intr-un somn adanc.

Dimineata ne-am trezit aproape de zece. Urma sa dau telefonul matinal, asa cum fac in fiecare zi. Mix s-a ridicat din pat, s-a schimbat la baie, apoi a plecat fara mult ceremonial. Tipic. Rei e un subiect aproape tabu. Asa ca eu nu zic nimic si nici ea. Critici si explicatii nu isi mai au rostul. Dar acceptarea nu e atat de usoara in practică. Inteleg.

Dupa amiaza tarziu ne-am revazut. Afara ploua torential superb de cateva ore, cerul era intunecat, Mix si Luxa au ajuns impreună, cu un pepene rosu adus cu greutate din Piața Crângași si eu abia terminasem de aspirat. Le-am lasat singure cât sa fac un dus rapid. Restul zilei am petrecut-o impreuna gatind vegetarian, Mix ne-a pus muzica din iPod-ul ei, primit de la mine acum mai multe luni si eu am pregatit un smoothie din pepene. Ele au fumat singure in bucatarie. Apoi am mancat, ca de obicei, pe jos in living si ne-am pus filmul pe care il downloadasem cu doua zile inainte. Coco Avant Chanel cu Audrey Tatou, foarte misto, dar intr-o varianta deplorabila, trasa in cinema si dublata in italiana. Cu găuri am tradus atat cat am putut din cauza sunetului prost inregistrat. Noaptea, Luxa a decis sa mearga acasa, dar Mix a ramas. Iarasi am dormit impreuna. Toata noaptea a plouat furtunos, aveam ferestrele deschise si m-am trezit de multe ori. Ne-am tinut in brate pe rand, familiar, plăcut,  dar intr-o secventa de vis agitat, m-am zbătut si am izbit-o cu pumnul in frute. Am deschis ochii chiar in secunda impactului. Zăpăcită am sarutat-o acolo, bânguind un val de scuze inainte de a adormi la loc, aproape instant.

Dimineata tarziu de tot m-a trezit telefonul de la Rei. Din nou Mix s-a imbrăcat si a vrut sa plece. Eu am inchis convorbirea si ea mi-a spus ca e ultima data cand ne vedem. ‘De ce?’ intreb nedumerita. ‘Pentru ca eu plec la Paris, apoi in Italia si peste o luna tu pleci in Londra’. A, da, nu-mi dadusem seama. De fapt nici nu mi-a trecut prin cap. Evident, nu stiu ce sa spun. Urmeaza un moment idiot. Mix plange enervata pe mine si eu ma simt, again, neputincioasa. Ii spun, ca sa fac sa treaca starea asta, ca o sa ne mai vedem. Nu se termina asa, zic, iti promit. Dar ea devine agresiva, asa cum facea cand eram impreuna si ne certam in fiecare zi. Tu nu vezi nimic, nu? Traiesti in 2 metri pătrati si atat. Tu, lucrurile tale, bucataria ta, Rei si nu mai stiu ce… Eu o iau in brate si insist ca o sa vorbim, o sa ne mai vedem, candva, cumva. Pleaca si raman in pragul usii. De ce mereu trebuie sa fie o drama? Si de ce I’m to blame for it? Ca si tine nu am raspunsuri. Stiu doar ce imi doresc sa fie…