Out of control
O stare. Nici macar clara. Ca intr-o sala de asteptare. Ma ridic, ma asez, ma intind, rasfoiesc ceva, ma fâțâi, ma uit la ceas, scriu mesaje si vorbesc la telefon, ma uit pe pereti. Cu rabdare intre aici si acolo. Suspendata in aer gata sa fac un pas. Inconjurata la 360 de grade de flashuri care se declanseaza simultan in imaginatia mea. Frozen movement. Pe scaun, intr-un rand de pacienti care asteapta, in fata cabinetului de chirurgie, unde doctorul Zouhair ma va primi peste jumate de ora. Este vorba de un control de rutina, sper. De cateva zile simt un usor inconfort la kiwi asa ca mi-am programat o intalnire. Termin ultimele pagini din Derivă, in sfarsit, pentru ca romanul asta ma nelinistea. Londra, neadaptare, cautarea sinelui, filozofia căii, depresie. Ma facea sa ma vad peste cateva saptamani in capitala britanica intr-o lumina dark. Doctorul Zouhair ma primeste cu intarziere. Dintre toti cei adunati acolo, raman penultima, dar nu ma deranjeaza. Vorbim, ma intind pe masa, ma apasa pe abdoment, ma pune sa tusesc. N-am nimic. Refuza sa ma trimita la ecografie. Imi spune ca sunt perfect sanatoasa si ca e normal sa simt inca o oarecare jena atunci cand fac efort fizic, dar imi da voie sa merg cu bicicleta cat vreau. ‘Poti sa dărâmi si blocuri’ imi mai zice, chestie care imi suna cel putin nepotrivit.
Inapoi pe strada e inca soare, trecut de sase dupa amiaza, dar inca foarte cald. Peste o ora ma intalnesc cu Lux si Mix la Galeria, asa ca ma plimb un pic ca sa las timpul sa treaca. Mi se face pofta de un Meltz de la KFC, simtindu-ma de-a dreptul vinovata pentru asta. Stiu ca Lux si-ar increti fruntea sa ma auda. Pe urma imi spun ca e o prostie, imi cumpar unul in punga de hartie si il mananc la umbra, la masutele de la Everst, cu ultima pagina din roman. Apoi il inchid si privesc lumea care trece. Ajunsa prima la Galeria, imi comand o carafa cu limonada si rasfoiesc ultimul numar din National Geographic. Astept, cat citesc un articol despre biciclistii din Bucuresti, o specia periclitata. Parerile lui Cristian Lascu nu sunt deloc optimiste, dar apoi descopar niste fotografii fabuloase cu stele. Astept…
Iar starea asta de asteptare ma corodeaza in interior. Am mancarimi in degete. Numar zilele. Inca opt. Ma simt incapabila sa actionez asupra schimbarii ce urmeaza si in acelasi timp incapabila sa ma mai concentrez la ce mai am de facut aici. Sunt ca un avion gata sa decoleze in punctul de neîntoarcere.
Poza de Fereuse Macdonald.
Iti tin pumnii. “Eu” fiind o tipa care, din punctul tau de vedere, are “o alta orientare sexuala”
Am ajuns din intamplare pe blogul tau intr-o seara pe la 10 and next thing I knew a fost ca era unu noaptea si terminasem cutia de Lindt.
In my own humble estimation, esti un om frumos. Iar Rosti arata fenomenal
Multumesc Anakin, mesaje ca al tau ma fac sa imi rontai stilusul fara sa-mi dau seama si de obicei nici nu stiu ce sa raspund. Desi nu imi e clar ce ai vrut sa spui cu punctul meu de vedere. In ultima vreme am o viziune extrem de fluida asupra sexualitati si implicit asupra orientarii sexuale. Nu mai cred in gay si straight. E ca si cum ai spune alb si negru si te-ai reduce numai la asta.
In rest, legat de rösti, chiar iti recomand sa incerci.
Am citit intr-unul din posturi cum in fata doctorului ai spus “eu am o alta orientare sexuala” si te-ai enervat singura de propria-ti stanjeneala. Iar eu m-am gandit ca da, ce prostie cum ne lasam totusi intimidati de prejudecati (care poate nici nu exista, e suficient sa le banuim noi). Eu nu stiu cum e sa spui “am o alta orientare sexuala”, dar, copil “din flori” fiind, de mic copil a trebuit sa explic la gradi si la scoala ca eu nu am tata – si pana in ziua de azi am o problema cand ajung cu completarea la “prenumele/initiala tatalui”.
Invidiez aptitudinile tale de chef, dar cred ca o sa raman la ceea ce ma pricep, respectiv sa mananc recunoscatoare si plina de admiratie ceea ce imi gatesc oameni ca tine
Recunostinta si admiratie care nu ma vor impiedica sa le dau reteta 