New post despre dimineata

Ies din bloc la noua jumatate. Un pic in intarziere, dar nu conteaza cine stie ce. E o dimineata calda, sunt fara bicicleta, asa cum merg de cateva zile, pentru ca saptamana trecuta am simtit un inconfort la kiwi si intre timp incerc sa-mi da seama daca e chiar plasa bionica cu care m-au peticit pe masa de operatie sau poate ceva in aceiasi zona, un ovar racit un pic de la picioarele goale pe gresie. Trec la langa barbatul de serviciu al blocului. E un domn batran, mereu aplecat, meticulos cu tot ce face, foarte slab, aproape reverentios. Il salut cu ceva mai multa emotie decat as face-o cu vreun vecin de exemplu, pe care oricum nu-i salut. Poate e un fel de compasiune ce simt si ceva ca recunostinta. Acum e aplecat sa culeaga niste frunze moarte. Spun buna dimineata, el ridica privirea si raspunde, mi-ar placea sa fim intr-o gradina si sa pot adauga ceva, sa-mi povesteasca de straturile de rododendroni, dar trec mai departe potrivindu-mi castile in urechi. Am unele noi JVC, cumparate in aeroport la Luton, dupa ce vechile mele Sony s-au paradit si nu mai vorbeau printr-o casca. Imi plac mai mult astea, pentru ca nu se incurca si cand le scot din buzunar nu stau minute in sir sa le dezcalcesc pana la statia de tramvai. Mai am in mana un ciorchine mic cu boabe mari, un strugure mov foarte dulce cu gustul astringent de pielita si samburi pe care mi-i culeg de pe buze. Castile astea au o forma alungita ca un cilindru de cauciuc moale care se fixeaza in ureche si ocupa adancimea canalului auditiv extern, izolandu-ma brusc de restul zgomotelor. Forma lor ergonomica aduna fiecare sunet vibrat de boxa micuta, fara sa-l mai piarda in exterior, asa ca imi permit sa tin volumul mai mic si calitatea mi se para mai buna. Insa ciudat este ca din momentul in care mi le pun apas un boton de mute pentru restul realitatii. Mestec boabele de strugure pe rand. Abia le-am scos din frigider si sunt foarte reci. In soarele fierbinte de dimineata fiecare sfera imperfecta aduna imediat un strat de condes ce pare a fi roua. Le simt umezeala pe limba si inchid dintii peste pulpa tare. Ma aud mestecand. Ca atunci cand tii degetele in urechi si rontai guma. Crontaneli exagerate, amuzante si copilaresti. Fiecare boaba, pana ajung in statia de tramvai.