Lift me up
Aseara ar fi putut sa fie o banala seara de joi, dar realitatea cuantica isi facuse alt plan cu mine. Cand am plecat din agentie pe la sase jumate parea ca ploaia va incepe in orice minut, chestie cu care ma amenintase si accuweather.com toata ziua. Am mers pe jos pe langa Domenii, manastirea Cașin si campusul de la Agronomie, ascultandu-mi muzica in casti, nesigura ca eram in moodul cel mai potrivit pentru un concert. In fata la Romexpo stationau zeci de grupulete si de undeva din interior, de departe, se auzeau frânturi de bași. Mi-am luat bilet de la poarta, la pretul maxim de 150 de lei, pentru ca mi-a fost lene sa trec pe la Diverta in alta zi. Nu ca as fi avut timp pe bune de treaba asta.
Inauntru am mers culoarul lung, trasat cu garduri si bannere la Dacia si Romtelecom, am refuzat toate pliantele intinse de fetele transpirate in rochitele de campanie si am acceptat doua benzi de cauciuc, verde si violet, de la Rompetrol. Eram alone si in buzunar avem 6 jetoane Raiffeisen ramase de la BestFestul de anul trecut. Acolo aglomerat, n-am recunoscut pe nimeni. Pe scena 1 deja incepuse Ayo si mi-am luat un pahar de carton umplut cu apa Dorna, singura varianta de bautura fara tampenii in ea, exceptand berea Ciuc. Pentru asta am intins jumatate de jeton, apoi m-am intins si eu pe un puf bag, din alea gigantice umplute cu sfere minuscule de polistiren, urmarind trecatorii inspre si dinspre scena si tot ce imi atragea atentia intre timp. Cat mi-am baut apa am trimis mesaje.
Mai tarziu m-am bagat in multimea de langa scena si am dansat singura la Slow, Slow si Down On My Knees, cu ochii pe un tip barbos extrem de dragut si prietena lui, apoi m-am intors si m-am impiedicat neasteptat in Natascha, care nu imi vazuse mesajul si prin urmare nici nu imi raspunsese. Am urlat ceva de o bere, si pentru ca nu ne auzeam oricum eu am facut semne ca ma mai plimb around. Am ocolit multimea pana pe partea cealalta la toalete. Freja imi scrisese sa ne vedem acolo, dar ea nu era, bineinteles. Erau in schimb un păr roscat si niste umeri pistruiati undeva in dreapta mea cand am trecut scanând miile de fețe. Chiar inainte sa o recunosc precis am simtit un gol in stomac, chestie oarecum stranie pentru ca imi sugereaza ca tipul asta de fizic imi este deja imprimat in cea mai primitiva parte de creier. Instant zapacita nu am stiut cum sa reactionez si am trecut mai departe, m-am fâțâit inainte si inapoi, apoi am decis ca e o prostie, mai ales acum dupa ce am vorbit un pic pe messenger si totul a fost foarte dragut. M-am intors si m-am oprit la vreo doi metri. In jurul meu multimea dansa, canta si se agita, iar eu stateam nemiscata, zambindu-i extrem de self conscientious. Alina m-a observat dupa cateva momente. Apoi a zambit larg si a venit spre mine. Nu mai poarta ochelari, in schimb ii port eu. Nu stiu daca m-am inrosit, desi imi era foarte cald, dar sigur ea a facut-o. Cred ca emotia din aer nu a fost doar in capul meu. M-am intins chiar sa o imbratisez scurt, prieteneste, la un moment dat. M-a invitat sa bem o bere mai tarziu, alaturi de her two friends. Intre timp am observat-o pe Freja fluturand o mana la distanta. I-am raspuns Alinei ca da. Vroiam foarte mult. Mi-a pus o mana pe brat.
Apoi cu Freja si Florina m-am purtat ciudat. Nu aveam stare. Eu facem glume cam pe dinafara, ni s-a facut foame si mi-am luat un carton cu noodles cu vita de la Chopstix cu trei jetoane, pe care i-am mancat cu o furculita de plastic pe bordura in timp ce pe scena incepusera sa urle frenetic si excesiv cei de la Motorhead. Freja e mereu perfecta. Ma intreb cum reuseste. O camasa lunga, alba, din in, peste o pereche simpla de jeansi verzi de la American Apparel, niste cizme moi de un ocru nears si un șirag lung de discuri micute in reflexe de luster metalic. I-a crescut parul si bretonul ii se increteste simpatic deasupra tamplelor, facandu-ma sa ma gandesc la profilele grecesti din picturile victoriene. Se plange de lentilele de contact, gesticuleaza si isi picura Visine in ochi, apoi isi trage perechea de Ray Ban Wayfarer violeti, ascunzandu-si privirea. Imi spune ca sunt naspa. Eu o sarut pe tampla si merg sa arunc cartoanele la tomberoanele selective. De ce mereu in preajma ei nu stiu niciodata ce sa fac cu mainile?
Dupa asta am revenit la Natascha, am facut cunostinta cu prietena ei Maria si am petrecut vreo jumatate de ora departe de răgetele rock, in cortul racorit cu freon, sponsorizat de tampoanele Always, unde o hostess relativ simpatica ne-a dat de doua ori plicuri cu servetele umede parfumate. Cand ni s-a facut frig am iesit de acolo. Ele au mers sa manace si pentru ca mancasem deja, le-am lasat in zona fumului de gratare si eu m-am regasit cu Freja si Florina. Am prins impreuna inceputul Moby, la scena 2 pe undeva prin spate si eu am decis sa-mi iau o bere Ciuc de un jeton. Si dupa vreo doua piese in timpul carora niste motoristi veniti de fapt pentru Motorhead s-au inghesuit in fata mea, dezechilibrandu-ma si amenintandu-mi paharul de plastic, am anuntat ca merg sa o caut pe Dana, ajunsa si ea mai devreme si pierduta pe undeva pe langa gard.
In aglomeratia aia, am fost chiar norocoasa sa ma ciocnesc in Dana, am impartit un pic din paharul meu de bere si ne-am urlat cateva chestii in ureche. Moby era genial. Leela James avea o voce de vis. Noi ne inghesuiam acolo si am vrut sa merg mai aproape de scena, chestie care nu a fost usor de facut si care s-a dovedit o manevra neinspirata pentru ca in fata se murea de cald. Strecurandu-ma spasita spre o margine m-am impiedicat, din nou, in Alina si am ramas alaturi de ea si prietenii ei pana la final. De fapt partea asta din concert, in care am stat locului, intr-un fel emotionata, mi-o amintesc cel mai bine. Eu un pas in spate, traista agata de curea, mi-am impartit din nou berea, apoi am terminat-o si am asezat jos paharul de plastic. In stanga mea, Alina cu care faceam unele comentarii intre piese. La Lift Me Up am sarit impreuna si eram pe jumatate in transa, un pic ametita de alcoolul pișăcios. Mi se parea ca multimea e un val si noi inotam prin el. Iar la Walk With Me mi s-a strans stomacul si mi s-a ridicat parul pe brate.
Am ajuns acasa pe la miezul noptii, lasata de Dana in fata blocului, cu muci in nas de la filtrele de aer din Dacia alba imprumutata de ea de la job. Am vorbit cu Rei pana foarte tarziu, povestindu-i seara si emotiile ei. Am adormit cu capul greu si am visat fete roscate si calatorii. Ma simt atat de schimbata fata de acum trei ani (de exemplu). Relaxata. Mai inteleapta. Si mai ales happy.
