Massive Attack

De cand imi doream sa-i vad in concert. Eram excited. Se lasase intunericul si incercam sa prind cateva snapshoturi cu aparatul meu limitat. Showul nu excela prin adaosuri vizuale. Un gard cu leduri dispuse pe o serie de sipci orizontale in spatele lor care se aprindeau si inchideau in linii verticale, pendulandu-se de la un capat la altul, sau creand jocuri in tabla de sah cu goluri intunecate plimbandu-se prin compozitia de lumini. In fata, la garduri, facandu-mi loc printre cei de la A care treceau inainte si inapoi dupa bere, blocata in pragul invizibil care impartea cele doua lumi, cautam sa profit de noaptea asta speciala ca sa imi creez un moment de relaxare totala. Aparusera cateva stele vizibile foarte putin. Luciana era in dreapta mea si din cand in cand o strangeam de umeri sau de mijloc. Babe era in continuare invizibila si imi era deja clar ca pana la sfarsit vom ramane separate. Imi parea rau, dar era cumva nevoita sa faca astfel ca recunostinta pentru biletul gratuit pe care il primise de la fosta ei colega.

Piesele veneau fara sa-mi amintesc numele lor. Soundul deloc exploziv nu mi-a creat vreo vibratie speciala, dar de fapt nu mai stiu, pentru ca in momentul ala, ferindu-ma din suvoiul continuu spre standurile de bere, in mine s-a ciocnit, pe neasteptate, Ana. Care a ramas pe loc, s-a tras intr-o parte impreuna cu mine si a inceput sa-mi puna mai multe intrebari despre ce mai fac and so on. Parea usor beata si mi-a spus ca nu e, doar foarte putin high de o un joint tras la wrap party, mai devreme, caci filmul pentru care a lucrat in ultimele doua luni a ajuns la final. Ca niciodata, probabil sub infuenta binevoitoare a marijuanei, se arata comunicativa intr-un fel prietenos si dezinvolt, ca si cum era cel mai firesc lucru din lume si am inceput sa-i raspund in acelasi mod fara resentimente. Cool, i-am spus, mi-e dor de un fum. Si atunci si-a amintit ca simtise miros de iarba la intrare. Sa merg dupa ea, gaseste si fumam impreuna, ce zic? Am ras amuzata, dar am zis bine. Ma intorc, i-am spus Lucianei si am lasat-o in urma cand Ana m-a apucat de mana ca sa ne strecuram prin multime. Palma ei era uscata si calda. Inca imi parea familiara, chiar dupa atat de mult timp. Un moment m-a suprins cand m-a prins de degete, dar m-am lasat condusa spre spatele gazonului, unde nu am gasit nimic bineinteles. Grupurile asezate pe jos acolo fumau nu stiu ce, dar nu mi s-a parut nimic dubios, desi ea insista ca se simte in aer. Hai sa luam bere, a vrut atunci si ne-am dus la un stand. Eu nu am vrut, ea stat la rand si dupa ce s-a intors spre mine cu paharul plin, ne-am indreptat spre gazon. Ma gandeam sa ma intorc la Luciana. Deja petrecusem alaturi de Ana mai mult timp decat oricand in ultimele 8 luni de la sfarsitul filmarilor si moodul ei mi se parea cel putin straniu. Dar eram relaxata si pana la urma mi-am spus why not. Era si timpul sa putem vorbi like two normal people. Chiar daca… Hai sa stam aici, m-a tras de mana si imediat s-a asezat pe jos, asa ca am amanat intoarcerea la gard si m-am asezat si eu langa. Aveam tigarile Lucianei in geanta si ne-am aprins cate una pe rand, pana cand am inceput sa postim aceeasi tigara. Am vorbit despre ce a fost atunci, despre ce face, despre Maria, despre cascadorul casatorit de care s-a indragostit, despre cum Edo e un cocalar si nu a mai fost la Roma, despre cum ea e instinctuala si face ce simte pe moment, despre banii pe care mi-ai datoreaza, despre Babe putin, cand a incercat sa-mi puna cateva intrebari. Esti asa de desteapta tu, Mona, a murmurat, dupa ce i-am pomenit ceva despre ce fac acum. Si am privit-o nestiind daca s-o iau ca sarcasm sau ca vreo parere de om beat. Pe urma am ras impreuna despre nu mai stiu ce si am pocnit-o in umar pentru ca orice suparare de atunci oricum nu mai conteaza. O sa ti-i dau, mi-a mai spus. Pai s-o faci. Serios. M-ai tradat, mi-a zis la un moment dat si am pufnit in ras. Get real, Ana.

Piesele veneau una dupa alta. Si realizam ca deja o mare parte a concertului am petrecut-o pe copertura, cu muzica lor in background. Anei ii suna telefonul din cand in cand si il inchidea apasand cu varful degetului butonul rosu. Nu te aud, a zbierat o data in receptor, sunt pe jos la B. S-a intors spre mine. Sunt nefericita. N-am stiut ce sa-i spun. Nu cred nimic din ce spune, oricum. Mai ales in starea asta beata sau high sau cum ma-sa o fi. Tu esti cel mai bun om din lume. Aproape uitasem de asta. Imi verific telefonul. Nici un semn de la Babe. Ma simt chiar un pic vinovata sa fiu aici pe iarba cu Ana, la un concert pe care mi l-am dorit foarte mult, intamplator cu ea dintre toti oamenii. Dar chiar si asa nu-mi pare rau. Intr-un fel imi face placere. Atunci, cu tine, nu am putut. Era prea prospata amintirea Mariei. Sa fiu langa o fata ma facea sa ma gandesc automat la ea. Si nu mi se parea ok deloc. As fi putut sa las lucrurile asa. Pana la urma orice vorba, tot o vorba e acum. Tu nu ai inteles ca si mie imi era foarte bine asa cum era. Si eu eram intr-o poveste care ma urmarea. Problema e ca tu m-ai mintit si ca m-ai folosit intr-un mod foarte naspa. Ma intreb daca chiar intelege ceva. Pare sa ma urmareasca. E un moment de sinceritate si pentru el sunt recunoscatoare. Dar ea stie oricum toate lucrurile astea si ca sa schime moodul isi vara un deget spre adacul gatului si sugereaza greata. Nu are decat sa considere sinceritatea un moment prea sweet. O privesc. E draguta, cu palaria fedora straw indesata pe cap. Ana poarta genul asta de chestii. Are un tricou decoltat in dungi negre si albastre, jeansii si niste bascheti rosii, langa noi sunt trantite pe iarna un hanorac si o traista de umar. Cand imi vorbeste uneori se apropie sa-mi urle in ureche. Muzica se aude tare chiar si aici si cateodata nu o aud bine. Dar se apleaca prea mult si au fost cateva clipe cand parea mai degraba ca urmeaza sa ma sarute atunci cand imi soptea in coltul buzelor. A ce parfum mirosi? m-a intrebat pe neasteptate. Aaa, CK One. Eu mereu miros a asta. Basic. Boring. Aproape ca m-am jenat. E foarte misto, a adaugat. Flirteaza cu mine? Dar tresare. Unde sunt toaletele, tu stii? Ne ridicam. Hai sa te duc acolo, ii spun, hotarata sa ma intorc la Luciana. Razbatem printre oameni, o astept cand se opreste sa salute niste unii si ajungem la coada continua. Ma gandesc sa o las la rand unde o poate chema pe Maria la reper fix. Nu vreau aici. Du-ma in niste tufisuri, dar inainte sa raspund, in spatele nostru apare prietena ei si se imbratiseaza. Ceremonios Ana vrea sa ne prezinte, poate alt efect al paharelor de bere. Maria, ea e Mona. Maria ridica mana si eu spun – Ne stim. Zambesc politicos. Acum trebuie sa plec. Am lasat-o pe Luc prea mult timp singura. Te rog nu pleca, mi-a mai soptit agatandu-se de mine. Ne vedem la gard, i-am raspuns zambind inca o data, stiind ca nu. Oricum dupa numai doua piese concertul s-a terminat cand am ajuns langa Luc in sfarsit…