Geanta de la Green Hours

Si e luni, innorat pana la pranz, vantos si placut racoros, dupa un weekend cu o noapte alba, o ploaie torentiala, Bookfest, afternoon nap, plimbari pe Arthur Verona la Street Delivery si cateva incontrari cu Babe, care, for some reason, devin mai dese si mai dese.

Vineri seara am pedalat rapid spre Virtutii, peste Podul Grant, in cateva minute transpirata si injurata de un gras pe scooter care si-a bagat pula in bicicleta mea de mai multe ori, enervat ca il puteam depasi usor in trafic, pe langa Lacul Morii si locul unui accident pe linia lui 41, cu o masina ce trecuse de gardul galben direct pe sine, iar tramvaiul se oprise rasturnat usor pe o parte. Sus am facut un dus prelung, mi-am clabucit bine parul sub apa fierbinte, m-am sters viguros si am imbracat alti jeansi si un tricou fresh. Pe urma mi-am aranjat o freza ciufulita din cateva miscari, complementata armonios de ochelari, rucsacul pe un umar si am iesit repede pe usa riscand sa iau inapoi tramvaiul spre Crangasi. Am fost suprinsa sa constat cat de prompt au intervenit acolo, se reluase traficul si in cateva minute eram in underground la metrou cu cartea lui Ellis Avery din care mai am cateva pagini. Urma sa ma intalnesc cu Dana la Green, dupa ce am acceptat sa iesim la o cafea. So, sunt nevoita sa retractez ce spuneam prin ultimele posturi, pentru ca indeed ne-am vazut si ne-am simtit foarte bine impreuna cateva ore bune la care s-a adaugat o aventura neasteptata pana la 4 dimineata.

Tot la Green, intamplator, Babe urma sa se intalneasca cu colegii ei pentru o ultima celebrare impreuna a recentei lor absolviri. Dar fara prietenii si prietenele aferente, prezentze care ar fi creat mai multa retinere si inconfort. Doar ei intre ei, cum ar veni. Asa incat, mai devreme, am acceptat sa ies cu Dana determinata de perspectiva unei seri alone. A fost putin straniu sa fim in aceeasi terasa, la mese diferite, insa am depasit foarte usor momentul redescoperind ca, desi au trecut luni de zile de la ultimul nostru contact, imi e foarte familiara comunicarea cu D. Eu mi-am comandat o cafea fara cofeina cu lapte dublu si ne-am lansat in tot felul de povesti cu iz personal din istoria recenta, apoi amintiri a unor momente din trecut, ne-am amuzat de diverse episoade si ne-am facut cateva confidente speciale pe care am pretins ca nu le-am mai spus nimanui. Sau poate ca este chiar asa. Raman un pic retinuta in privinta Danei, pentru ca increderea mea in ea este maleabila, asa cum am strunit-o in timp sa fie ca sa nu mai rezult dezamagita sau frustrata. Pe urma mi-a aratat revista si paginile unde s-a ocupat de layout, pentru ca recent abandoneaza foto editarea pentru ceva ce se vrea un pic dincolo de tehnoredactare. Este incantata si observ ca ii iese bine. Ma bucur pentru ea. Imi propune sa reluam sedintele de Photoshop si Illustrator si ma suprind de acord, dar in cu totul alti termeni decat s-a intamplat acum trei veri. Framanta in mana un pachetel de detergent cu levantica care a cazut din punga revistei si cand il lasa jos sa-si aprinda o tigara il preiau eu si tot asa cateva ore, timp in care am mai comandat o ciocolata calda si o alta cafea pentru ea si am fumat numeroase tigari din pachetul ei de Marlboro. Sunt relaxata, Babe trece uneori pe la masa noastra, imi sopteste lucruri si ma saruta pe cap, ii zambesc dar nu ii intorc atentiile pentru ca stiu ca s-ar feri. Suntem in public, iar gesturile de afectiune imi par mai degraba niste sublinieri poate pe jumatate constiente in fata Danei. Totusi imi face placere. Dana isi doreste un weekend la mare, unde as vrea si eu foarte tare. Vorbim despre asta si de tipa care ii place ei. Vorbim si despre noptile in care iese sa joace basket de una singura. Despre povestea ridicola si terminata imprevizibil cu Ana. Cand trecem de miezul noptii simt cum oboseala adunata dupa noaptea cu Goldfrapp imi incalzeste usor muschii si as vrea sa ma intind. Scaunul de lemn de sub fund mi se pare prea tare. Ma foiesc. Am vrea sa plecam, dar Babe se prelungeste cu colegii si nu ne suprapunem. La un moment dat ne-am intalnit in baie si ne-am sarutat. E geloasa pe Dana si asta mai degraba ma amuza.

“Sa mai stam”, se roaga D si cedez. Mai fumam si pe la unu noaptea decidem sa ma las condusa acasa, urmand ca Babe sa apara mai tarziu cu Andreea. “O sa citesc pana vii tu”, am asigurat-o si ne-am ridicat de la masa dupa ce am platit si pentru cafeaua ei. In acelasi moment Dana a avut o revelatie negativa ca o lovitura in plex. “Tu ai vazut geanta mea?” Era pe spatarul scaunului intr-o pozitie oh, so invinting, iar acum nu mai era nicaieri. “Ai avut-o cand ai scos revista”, i-am amintit. A fost acolo si nu mai era. O geanta mare din vinyl black, de la American Apparel, care imi placuse cand i-o adusesem de la cealalta masa. La bar ne-au anuntat ca nu este prima data cand se intampla asa ceva. Au mai furat pe aici, marturisea un tip mai rotunjor dintre cei care servesc. In Green?! Fuck it, man! Mi-am amintit atunci de orasul in care traim si se fura, degeaba pretindem ca ne refugiem intr-o oaza intelectuala, intr-un gang cu gradina de pe Calea Victoriei. Asta nu e Paris, nici Berlin, nici altundeva. Am iesit pe bulevardul pustiu dupa unu noaptea si Dana era debusolata, intelegand treptat consecintele a ceea ce tocmai se intamplase. Cheile de la masina, carnetul, talonul, cheile de la casa, cartea de identitate… Am hotarat ca trebuie sa cautam un sediu de politie sa raportam incidentul. Insa mai inainte, cu ea la telefon, cautand sa-si iasa de sub soc, am inceput sa cercetam strazile dimprejur, gangurile semiintunecoase, tomberoanele din umbra, sacii negri cu gunoi de la marginea Pietei Amzei, sperand ca ticalosul infractor a scotocit si aruncat hartii sau chestii de care ar fi vrut sa se descotoroseasca. Am avansat pe strazi in lumina galbena artificiala, obscurizata de frunzisul stufos de tei, prin spatele pietei spre Lascar Catargiu. Ea ofta din cand in cand amintindu-si cate un obiect personal pretios. In intuneric deasupra noastra croncaneau pescarusi, niste sunete stranii in mijlocul orasului si la un colt de strada cu Iorga, trei maturatori in costumele verzi cu dungi reflectorizante isi mancau cina tarzie pe o hartie alba intinsa pe niste scari. Mersul ei imi parea tarsiit si Dana pierduta si neatenta. Am avut grija sa o ghidez subtil pe strazile pavate cu piatra cubica. Am glumit amar zambind amandoua si am tinut-o de umeri. Timpul se anulase cumva si orice bariera se topise si ea la wee hours, cand noaptea pare cea mai lunga. Am gasit o sectie de politie pe bulevardul spre Romana si acolo am intrat intr-o cladire cu fatada moderna si steaguri, un desk de informatii si un ofiter in uniforma amabil si sympathetic. Trei boschetari minori dormeau pe un rand de scaune rosii noi de-o parte a salii din sticla si plante. Dana a spus buna ziua in mijlocul nopti si s-a impiedicat incercand sa explice ce se intamplase. Mai tarziu am fost introduse intr-o incapere cu un birou, 4 scaune negre si un computer, insotite de un detectiv de serviciu in jansi si pantofi sport ieftini, o bluza portocalie cu litere cusute pe piept, sapca si un pistol Glock standard in toc, agatat de cureaua inalta. Tipul ne-a dictat rand cu rand un tip de declaratie pe care ulterior l-am repetat pe o alta hartie si inca o data pentru dovada de furt, punand-o sa enumere obiectele din geanta neagra, intr-un limbaj birocratic de lemn adresat domnului comandant. Am iesit de acolo tarziu, aproape de ora patru si ne-am intors la masina parcata in fata Universitatii de Arte. A fumat din nou pe scari acolo, asteptandu-l pe taica-su sa vina cu un rand de chei mai vechi. Cand a aparut m-am urcat in acelasi taxi cu care el venise si l-am intors spre Militari. “Ma bucur ca ai fost aici cu mine”, mi-a spus D la un moment dat si adevarul este ca si eu ma bucur ca am fost…