Aseara la Goldfrapp

De fapt sunt moarta de somn. Un soi de oboseala adormita in muschi, care ma face sa imi simt antebratele si degetele dureros amortite. Beau ceai negru cu implant de ananas, efectul este slow dar at least ma tine awake. Am adormit foarte tarziu azi noapte, intorsi de la Goldfrapp, la Sala Polivalenta, intrati previzibil dupa miezul noptii si am ajuns acasa sfarsita, cu ochii pulsandu-mi de lumini ametitoare si jocul de lasere verzi, urechile infundate de bas si hainele mirosindu-mi a fum de tigara.

Cand am rugat-o pe Francis sa imi ia un bilet, a fost mai degraba un impuls de moment, caruia apoi i s-au conformat mai multi oameni din jurul meu si am mers acolo cu totii, Babe, Lux, Bogs, Po and friends, unii pe care ii cunosteam, altii nu, insa am ramas in grupul meu familiar si nici macar cu Po sau Dana nu am socializat dincolo de simple chat. Cu Po devin mai degraba inconfortabila si annoyed de rolul ei construit exploziv pe care si-l joaca de atat de multa vreme incat ii vine natural, I suppose. Pretinde sa uite orice mai departe de ieri, imbracandu-le in patura neesentialului. “Mi se rupe, frate!” Nu are decat, asa ca prefer sa ma tin deoparte, cu atat mai mult cu cat se inconjoara de aerul toxic de nicotina consumata, pe care nu mi-e pofta sa-l respir. Nu mai cred in entuziasmul ei si nici in fascinatia pe care o exercita asupra unor persoane dubioase pe care atat de usor le poate domina cu flecareala expansiva. Insa, mai mult ca orice, sunt deranjata de propria mea paranoia, care ma face sa invalui ultimele noastre intalniri intr-un vibe negativ. Po, cu nonsalanta, flirteaza cu prietena mea si o face in acel mod pe care nu-l poti prinde de nici un colt ca sa-l scuturi bine. Babe imi spune ca nu-i nimic si eu inchid ochii. Vreau sa nu arat, dar prefer sa ma departez. De oricare dintre ele. Pentru ca atunci cand Po ii ofera bere din propriul pahar, nu reactionez in nici un fel, insa cand mai tarziu, Po ii aduce un pahar full and fresh de Becks, cumparat cu propriile ei jetoane si Babe il accepta zambind desi mie mi-a spus ca nu vrea nimic de baut, stramb din nas fara sa vreau. Iar acest episod ridicol este doar unul mic din cele cateva neinsemnate momente cand m-am simtit dezgustata de ceva imprecis, pe care il sesizez mai degraba instinctual.

…M-am intrerup sa ies in pauza de pranz. Cu Doi Cai pana la Victoriei, unde am intalnit-o pe Babe, proaspata absolventa, incantata intr-o camasuta cadrilata cu maroniu si poze in aparat de la festivitatea de dimineata. Purtase o roba neagra cum sunt cele din filmele americane si palaria Oxford in patru colturi, pentru care a trebuit sa stea la coada ca sa le imprumute pe bani din recuzita facultatii. Am mancat impreuna o tortilla Caesar pe terasa la Gregory’s, unde ne-a batut vantul pe noi si umbrelele masive din panza verde fixate cu boltari in asfalt si ne-am bosumflat putin despre seara pe care urmeaza sa o petreaca in Green cu colegii iar eu nu am ce cauta.