Cini vini dupa noi?!

Azi noapte aproape sincronizat si poate cu legatura, ce stiu eu, doua persoane s-au sesizat sa-mi scrie in replica la postul meu mai vechi “Lista deschisa si incompleta de chart”. Unul din mesaje imi sugera, posibil sarcastic, sa continui initiativa in spatiul Wiki, ca si alte tipe sa poate adauga la chart, din perspectiva personala si autentica. Bineinteles nimeni nu stie, pentru ca nu are de unde, ca am inglobat in lista respectiva o serie de povesti pe care le-am considerat ca isi au locul, printr-un criteriu pur subiectiv, care nu se bazeaza exclusiv pe legaturi sexuale si uneori pot fi chiar witout. Nu comentez tho. Si ca sa elimin eventuale polemici pe subiect, l-am trecut scurt pe private. Blogul asta, asa cum am mai afirmat, ramane un spatiu de expresie personala, chiar daca am ales sa o fac in acest mod exibitionist.

Celalat mesaj imi spunea anonim, desi exista acolo o adresa de mail inscrisa, ca “e nasol ce ai facut aici”. Acum, people, eu apreciez orice diversitate de opinii. Si ce am facut eu in acel post, a fost sa enumar, fara sa sa comentez in nici un fel, tot felul de noduri ale acestei panze de paianjen. Am facut-o pentru mine intr-un moment cand niste stari personale devenisera un pic cam tensionate. Aveam nevoie de o ordine a situatiilor pe care sa o vad pusa exact in felul respectiv ca sa o pot contempla. Asa cum am scris in unul dintre reply-uri, a fost un soi de meditatie.

Realizez, cand ma gandesc la asta, ca modul meu deschis de-a ma afisa in spatiul virtual este departe de scrierile altor participanti la fluenta imensa de articole din blogosfera. Demult, cand am inceput sa scriu, o faceam cu limite si teama. Aveam grija la formulari si la machiaj si cursivitatea gandurilor mele o lua pe o panta paralela cu adevarata mea personalitate. Am ajuns sa scriu in felul in care o fac si pentru mine fiecare moment cand am timp sa apas tastele astea si sa insir cuvinte despre ce imi trece prin cap este mai echilibrant decat oricare dintre sedintele pihologiste la care am incercat sa merg intr-o vreme. Este modul meu de a ma da pe mine si de a cere back de la ce ma inconjoara. Faceti si voi la fel daca va va face sa va simtiti bine. Sau continuati sa fiti cine sunteti, cititi-i pe altii si exprimati-va pareri. Ascundeti-va daca preferati, in spatele unor comentarii obscure, continuati-va viata impletita cu celelalte destine lesbiene. O fac si eu atunci cand mi se intampla si aleg sa o fac in cunostinta de cauza cel putin.

A fost o vreme cand luptam in linia intai pentru vizibilitatea lesbiana. Pentru acknowledgement. Mi-am pastrat aceeasi atitudine deschisa, dar acum uit uneori sa ma identific gay. De fapt nu o mai fac constient. Pentru ca, spun eu, mie insami, am depasit un stadiu si sunt intr-un altul. De ceilalti nu stiu ce sa spun. Nu prea m-am uitat in spate. Imi traiesc viata in felul in care mi-am ordonat-o pana acum. Alaturi de oameni open minded care au uitat sa faca discriminarea si pentru care exista mai multe posibilitati de identitate decat cele inregistrate traditional in canoanele de “bun simt”. Uit ca am o viata etichetata drept gay pentru ca uit ca exista diferenta. Si uit sa ma ascund pentru ca nu imi mai este rusine de atat de mult timp incat firescul a capatat alti parametrii.

Nu prea mai am ce adauga la povestea asta. Cand ne vom obisnui toti cu normalitatea alternativului nu vom mai asista la episoade ca acesta, de exemplu, pride-ul din Chisinau. Oamenii aia se chinuie acolo de ani buni sa organizeze un mars linistit pentru drepturi egale, insa de fiecare data raman in ilegalitate. Primaria nu le da permis si acum televiziunea ortodoxa face un scurt reportaj pe tema. Daca nu ar fi atat de enervant si frustrant as putea lesina de ras in alta situatie. “Homosexualitatia ii o mintie stricata”. “Cini vini dupa noi?! Semnificatia unei femei esti de-a continua omeniria!”

Let me be open about myself and my thoughts. Orice forma de cenzura va fi intotdeaua o cale spre abuz. Si sfatul meu este sa incercati sa fiti la fel.