Highway

Alta ploaie. Imi lipseste Milano, imi lipsesc strazile italiene, dar cand ma gandesc prea mult la asta mi se face rau. Ca si cum my inside se apropie periculos de ceva asemanator cu un fel de ceata. Abia astept sa fiu afara, mai ales aerul refreshing un pic umed si racoros. O zi plicticoasa, cu aceeasi campanie la Internet pe mobil inceputa alaltaieri. Nu am avut timp sa vorbesc sau sa ies, la pranz am comandat ravioli al spinaci con quattro formaggi si le-am mancat in sala de jos, singura, cu cartea lui Atwood… I miss Captain Janeway and my heroes… Mai devreme pe closet ma gandeam la ce caut eu aici, cu toti oamenii astia cu care nu ma vad foarte apropiata nici in viitor, desi initial am ales locul asta pentru ca imi crease impresia de friendly. Ma gandeam la Babe si la oare cum ma vede ea, cum ma vad ceilalti, la ochiul meu stang, pe care l-am descoperit azi miop.

In sala mica cu doua canapele de piele negre si o masuta in mijloc, un televizor suspendat in perete si un sistem dvd cu boze 2+1, a fost improvizat azi un cabinet medical temporar de catre o doamna doctor trimisa de Centrul Medical Unirea, roscata, moldoveanca, cu un accent ascuns, dar destul de distinct, poate chiar basarabeanca. M-a rugat sa ma asez intr-un colt in picioare si sa-mi acopar ochii pe rand cu palma. Le-am citit pe rand toate, fara probleme mi s-a parut, mandra de mine si vederea mea vultureasca, apoi mi-am inchis ochiul drept si totul a capatat margini blurate. “Poate l-am apasat prea tare”, am spus, zambind. “Sa asteptam”, a zis ea. Am mai conversat despre alergiile mele mai mult sau mai putin inchipuite si “kiwiul” din pantaloni. Cand m-a incercat again nu identificam absolut nimic pe randul zece, dintre simbolurile micute, gargauni cetosi, “Nu imi dau seama”, am mormait. A ridicat mana spre randul noua. “Nu stiu”. Randul 8. “Mmm”. Randul 7. “Nu vad”. Randul 6. Am incercat sa identific formele negre banguind niste litere, dar probabil nu le-am nimerit. Imi era deja clar ca nu are rost sa insist, desi parca pierdeam ceva si ma simteam rusinata. Randul 5. “Nu…”. A sarit 4 si am fost recunoscatoare fara sa aiba vreun rost. Pe randul 3, in sfarsit, am putut identifica corect E-rile in sus si in jos, stanga si dreapta. “Mda”, mi-a zambit, “un control oftalmologic?”…

Apoi ma gandeam la ce ma defineste, eu cu parul meu tuns scurt, in jeansii astia de doi ani, vechi, baschetii spalati in masina, tricou si hanorac, mereu in tricouri si, cateodata, mai rar, in camasi, unghiile taiate scurt, foarte des muscate subtil, curatate cu o periuta mica, geanta asta uzata din panza groasa kaki, mereu o carte cu mine si iPodul, aparatul de fotografiat de 4 megapixeli, termosul din inox pentru ceai, cutiuta cu frunze, cheile de la cablul de bicicleta, portofelul din piele neagra, un pic cam ingust, guma de mestecat, un pachet de Kleenex, telefonul mobil patratos si basic, Nokia 1110. Atata sunt eu? Si cam ce spun? Cand ma privesc, vad in mine personajele pe care le citeam in adolescenta si mai tarziu. Si acum. Sunt studentul din burghezia marunta invitat in luxul prietenului de scoala cu parinti capitalisti, captivat, uimit, foarte timid, jenat de originea lui mediocra, dar so eager to learn another life, superior moral si intelectual, or at least thinking that… Mai sunt o calugarita away from the convent cu o treaba urgenta si necesara, socata in fata diversitatii lumii, shy in contactul with all oh so tempting shapes, colors and tastes. Sunt fizicianul din laboratoare obscure si finantari particulare, in spatele unor telescoape de ultima genaratie, a unor monitorare si softuri, a unor programe, pe jumatate incoerente majoritatii oamenilor de pe planeta, but poetry to me. Sunt fotograful independent si inadaptat, fara tara si fara liniste. Sunt scriitorul retras pe o insula in Egee, in Seychelles sau Pacificul de Vest, reflectata in ea insasi si in fata intregului Univers perceptibil si imaginabil. Sunt eterna adolescenta, invatand lucruri noi, nestiute, nedescoperite, exploratoare, teribilista, intensa, idealista. Sunt capitana de nava, asistenta parasuta pe front, rangerul unui parc national, misionara in jungla ecuatoriala, sunt illustratorul always high de benzi desenate cu eroi formidabili, sunt pictorita anonima si excentrica, sunt Seven of Nine, T’Pol, sunt uber Xena, Rahan, Alia of the Knife, Darwi Odrade, Ellen Ripley, Elisabeth I, Katharine Hepburn. Sunt Katherine Janeway.