Highway

In tramvai, luni dimineata, la 9:50, sunt oameni mai frumosi, mai putin obositi. Imbracati lejer si chiar atractiv. E o dimineata calda, cu o usoara briza, incat jachetele subtiri sunt prezente, desi deschise. Ochelari de soare, casti in urechi. Cativa citesc si altii privesc afara in lumina deja puternica. Deloc aglomerat, batraneii stau la locurile lor pe scaunele rezervate. Mi se pare ca nimeni nu vorbeste, insa oricum nu i-as auzi si eu la randul meu  ascultand muzica, Hotel Costes din compilatia pe care mi-a facut-o Babe acum vreo doua saptamani pe iPod. Citesc cu delectare, ca si cum as gusta o budinca savuroasa, primele pagini din The Handmaid’s Tale. Margaret Atwood in original. Si senzatia de liniste din camera, personajul asezat in tacere desavarsita in fata ferestrei semi deschise prin care intra soarele, ma inconjoara. Costes ma mentine dreamy, desi dupa dusul prelung cu douazeci de minute inainte, orice stare de somn m-a parasit total. Traversez Crangasiul in patru statii si la Turda cobor iarasi. Parculetul Regina Maria, pazit cu o cuseta a unui gardian public in varsta, e deja alergat de tanci cu mamele sau bonele lor. Desi e un spatiu mic, e dragut, foarte verde si plin de lalele. Imi place sa merg pe aici, mereu de una singura si sunt recunoscatoare ca nu sunt nevoita sa ma imping in metrouri sau autobuze, traversand orasul impreuna cu toata forta de lucru trezita dupa weekend.

Ma gandesc cat de teleghidata sunt de fapt. Sunt? Fara sa vreau, si am realizat de ceva vreme, am adoptat ritmul celor din jurul meu. Ma trezesc dupa opt fara ceas, adorm mai tarziu dupa miezul noptii. Traiesc cinci zile “de program”, opt ore obligatorii, adancita in scaunul asta generos, mana pe mouse, castile bariera fata de intruziunea lor in gandurile mele. Design pentru materialele din magazinele Vodafone. E un client mare, se subintelege. E un post asta ravnit s-ar zice. Graphic designer. Mhm. Nu ca subestimez ce fac. Dar nici nu voi elogia asta. Si recunosc fara complicatii ca nu ma satisface. Desi, mai nou sau mai vechi, toata lumea vrea sa intre in publicitate. Ca o circumstanta, insa, nu cunosc oameni interesanti buni pe grafica. De copy ma intreaba Ana, Florin si chiar si Babe vrea lucrul asta. Nu pot sa-i ajut pe nici unul. Eu vreau sa ies si stau pentru bani. Asta nu ma impiedica sa fiu foarte buna pe ceea ce fac.

Dar am avut o revelatie, cum ar spune Luc. M-am vazut facand altceva si acum ma atrage ca lumina din padure.