Highway

Dear qp,

So, e luni dimineata, internetul merge iarasi in valuri, imi beau ceaiul negru, in Bucuresti ploua fara oprire de 48 deore si m-am reintors in biroul de la Scala dupa o saptamana pe care am chiulit-o ca sa lucrez pentru Skin. Deocamdata e liniste pe aici, a venit doar jumatate din populatie, traficul e infernal pentru ca dupa o saptamana de Summit NATO, toti cei care fugisera s-au intors. Avem aici un portughez, banuiesc ca un soi de schimb “cultural” intre JWT Romania si Portugalia, m-am salutat cu el dimineata si uite asa mi-am amintit de mailurile cu tine si ca nu ti-am mai raspuns de ceva vreme.

De fapt am avut intentia sa-ti scriu de cateva ori, dar programul de aici in ritm de mars de infanterie nu ma lasat nici sa fac pipi cand vreau eu. At least asa au fost cateva saptamani. Azi pare ceva mai calma atmosfera. Citesc Jose Saramago, un superb mos portughez, de care probabil ai auzit sau poate chiar l-ai citit. Cartea se numeste “Pluta de Piatra” si e o fictiune neasteptata cuprinzand niste personaje misto care traverseaza peninsula de la vest la sud, apoi spre nord si in sfarsit spre est si tot asa intr-un fel de pelerinaj impulsiv, care mie imi da ocazia sa ma lovesc de tot felul de locuri si nume portugheze si spaniole, o descriere a Lisabonei, atmosfera iberica, in fine, imi place, cred ca e evident. O citesc in tramvai si pe stradute pana aici. Imi inspira ceva ce nu pot identifica exact, dar de care am o acuta senzatie de dor.

Ca muzica am ajuns undeva intre LCD Soundsystem (mai ales Loosing My Edge), Santogold si Bonde Do Role, pe care le ascult mult cand lucrez. Acasa o las pe Mix sa aleaga muzica cand gatesc eu si pentru ca oricum nu am nici un chef sa ma mai ating de vreun computer. Acum cateva weekenduri am participat, inscrisa anticipat pe niste liste, la o actiune de curatenie in Gradina Botanica, impreuna cu my friend Luciana, in jeansi, tricouri, tenisi vechi si polare suflecate, sepci si ochelari de soare, aterizate si noi doua, fara habar, in mijlocul unei adunari de la Facultatea de Biologie, actiunea fiind in mod evident o intreprindere studenteasca. In aceeasi zi, in mijlocul simularii de summit de la Cotroceni, noi doua in centrul bulevardului pustiit de oameni si trafic am fost legitimate si admonestate, mai ales eu - care aparent m-am opus - de ce adica cautam noi in mijlocul unei asemnea aventuri politienesti. Motivul era unul absolut nevinovat, desi suna cam cusut cu ata alba oricat de adevarat a fost. Vroiam o bicicleta pe care o vazusem intr-o vitrina si de care ma indragostisem inca de dimineata, de cum coborasem in statia de troleibuz pe aceeasi Sosea Cotroceni. So, pe strada pustie, fara nici o urma de masina sau tipenie de trecator, noi doua, imbracate in gradinari, am parut extrem de suspecte, iti imaginezi… Pe urma tot asa a fost cam o saptamana cu mine lucrand pe sestache in Baneasa, strecurandu-ma mai mult sau mai putin gratios, cu laptopul la spate, printre cortegiile de masini diplomatice si jandarmi excesivi, care ma impiedicau sa traversez pe unde as fi preferat…

Sunt, foarte incantata, asa cum probabil intelegi din ce scriu, de bicicleta mea neagra, pe care am chemat-o Doi Cai (intocmai ca masina si apoi calul din cartea lui Saramago). E o piesa intradevar superba de la Cube, un Countrylite pentru fete, cu cadru usor de aluminiu de numai 12,6 kg, schimbatoare Shimano si suspensie pe furca. Ideea e ca de acum sa vin mereu cu ea la job dimineata, insa vremea asta nepotrivita, m-ar aduce aici plina de noroaie si uda pana la piele, iti imaginezi. Asa ca astept urmatoarele zile cu soare.

Stii, intamplator, si chiar intamplator, pentru ca asa cum subliniasem nu tineam sa stiu, e posibil sa fi descoperit identitatea ta. Dar cum acest lucru nu este si nici nu vreau sa fie neaparat relevant, nu fac din asta mare caz.

E timpul sa ma intorc la lucru, pe niste simulari de interioare pentru magazinele Vodafone, pentru ca aici fac nu numai grapgic design cat si design de interior aparent

Azi merg la controlul ala medical la care ar fi trebut sa ma duc acum cateva luni. Am vagi emotii.

Hug,
m