PMS

Sunt pe balcon. Pe scaunelul asta de lemn, reciclat de Elisa de la gunoi si incerc sa caut o idee despre ce sa scriu. Ciudat ca sunt afara si totusi netul de la Rossetti refuza sa functioneze.

Am fumat. O tigara pe care o pregatisem ieri, din cubuletul de hasis de la Mario. E momentul potrivit sa stau pe balcon singura si sa fumez. Si mai degraba sa nu ma gandesc la nimic, decat sa ma gandesc ca Elisa e in minutul asta in drum spre Rho, la Eleonora, pe care trebuie sa o recupereze si sa o aduca aici pentru un soi de dinner before party care se va intampla in nostra stanza cu cine a acceptat sa iasa tonight. E 19:56 si toata lumea e asteptata aici in jur de 21:30. Stiam ca vrea sa mearga singura. Stiam, desigur, ca vrea sa aiba un moment de intimitate, intre patru ochi sau doua guri sau patru maini sau patru sani si o Lancia Ypsilon.

Stiam de ieri si m-am legat cu toate corzile si curelusele available sa ma tin from inside. Sa nu spun nimic. Sa nu ma opun. Sa nu plang, panichez, crizez si deprim, ca sa schimb o parte din realitate, doar in aparenta. She wanted to go. Stiam ca si-o doreste. Si vreau mai mult decat orice ca ea sa fie free. Si ca ea sa aiba toate experientele si trairile care o vor defini in viitor. Vreau sa se poata maturiza, intr-un mod natural generat de interiorul ei. Pentru ca asa este corect. Si pentru ca my love nu poate fi jealousy and fear and hate, chiar daca asa este acum. Doar ca eu nu vreau sa fie asa. Si asta inca ma ucide. But I will step over it. I will move. Up. And I will be able to transform myself in love. That love care se difuzeaza, se respira si reveleaza the possibility of a bond. A real one. Astept asta ca pe a doua venire. Hahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahaha… Pfiu… Da, rad ca o proasta, asta si este de fapt…

20:22. Bianca a iesit de pe messenger si in rest nu e nimeni. Un pic frigut totusi. Straniu dupa toridul de azi. Vecinii de la balconul de sus isi striga ceva in spaniola. Ascult Surender, un album mai vechi Chemical Brothers. I like a lot the entry song, Music: Response…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
20:51. Mai bine continui sa scriu. Aveam chef sa-mi pregatesc o a doua tigara, dar n-am intentia sa scotocesc totusi toata casa. A disparut din dulapul meu. Asta e situatia, nu?

Ma inconjoara. E foarte aproape si o simt. Personalizez un soi de feeling, echivalent cu o vascozitate neagra lichida. Aspectul asta e probabil generat in creierul meu de vreo scena sau paragraf de undeva. Influenta massmedia. Evident, sunt constienta ca nu ma prinde in chingi fluide nici un soi de derivatie radioactiva a petrolului. But, if I close my eyes to see it, o vad in felul asta inbarligandu-si ramificatiile cu ale mele. Si nu e fear this. Sau poate este. Simt mai degraba ca ar putea fi apatie, sau o volatizare. Devin plata. O suprafata.

Oare Pollak ma uraste? Am iubit-o pe Pollak. Ce s-a intamplat? De ce m-am oprit? Tu ai fost acolo, my love si te-am putut vedea. De ce te-ai schimbat again? Erai superba in Pollak. Si Pollak ma iubea. Fir-ar sa fie. Ce joc e asta? Pentru ca am obosit si nu gasesc solutia cu this limited human brain. Fir-ar sa fie. Cati ani am eu, de fapt? Si cine, pula, sunt eu, de fapt? Si nu vorbesc de M O N A P E T R E, 29. Ok?! Asta stiu si eu!