House of Jealous Lovers – The Rapture
M-am trezit dupa pranz cu gatul uscat si plamanii inca intoxicati de tutun Marlboro Lights plus tigarile cu marijuana fumate in cursul serii si al noptii. Imi vajaia capul si mai insuportabil decat orice era din nou sentimentul ca it’s never ever going to be ok. Ceea ce ma face sa respir dificil si sa vreau sa raman completely still pana cand my body will stop feeling things. Incep sa ma gandesc ca starile astea, expuse continuu la sursa, nu fac decat sa se accentueze. Si or sa o faca pana la gradul in care voi deveni un caz clinic. Doar ca aspectul asta nu ma intereseaza. To be cured with chemicals and endless talk. Cured… Like I’m ill. Bolnava from inside my brain.
Sunt oricum dezgustata de mine si totusi cumva ma admir pentru perseverenta asta absurda, nebuneasca. Pentru ca eu insist si cred cu fiecare molecula ca this is right and this is my road to Mandalay. Futu-i. In timp ce toti ceilalti, inclusiv ea imi atrag atentia repetitiv ca fac o greseala. Ei spun ca trebuie sa plec si sa uit totul si sa ma intorc intre ei, pentru ca ma iubesc si pentru ca I will never be happy here. And probably I will die out of it. Iar ea imi spune: Ramai, we are special, and we will be particular per sempre, just that I can’t love you as a lover and my life will change when my someone will come. But we will always be best friends.
I want out of love. Cum se face sa nu mai iubesti. Asta vreau eu sa stiu. Pentru ca mie mi se pare ca singurul mod este to die. Sa plec? Unde? And what life will that be? Eu fara ea nu exist. Should I pretend? Should I do like that character of Murakami, din Kafka on the Shore? Should I let myself die inside but keep living in reality? Crede cineva (de fapt stiu ca asta credeti voi toti) ca as putea fi mai bine daca rup contactul cu Elisa A rcadu? Eu simt ca departe imi pierd my air to breath si sa ma intorc aici e o reactie mai degraba instinctuala. E asta un sindrom? Ma face Elisa sa sufar? Sau eu singura fac asta pentru ca ma atasez in felul asta obsesiv de oameni si traiesc prin ei? Sunt un parazit?
“You should start looking for other interests”. Asta mi-a spus si mi-a zambit her sweet smile, de pe scaunul de la birou. Face ordine in sertare si eu stau pe canapea cu laptopul si plang lacrimi sarate fara nici un zgomot si scriu lucrurile astea pe jumate coerente. Si vreau sa nu mai exist asta vreau. Sau vreau ca ea sa vina langa mine si sa ma sarute. Sa-mi scoata tricoul asta alb, ros de atata purtat si pantalonii bleumaring de trening si chilotii roz cu Snoopy si ciorapii din bumbac alb si sa ma faca sa plang intr-un fel intr-un fel in care nu am mai plans niciodata. Vreau sa imi spuna te iubesc si sa ma tina strans for hours. But this will never happen again. Si este pentru ca ea niciodata nu m-a iubit. Dar este posibil? Este posibil ca ea sa ma iubeasca? Sau oricine?
