Dear qp

Nu ai de unde sa stii ca in ultima saptamana ascult cam 90% o singura piesa pe repeat, hours si hours, in timp ce lucrez, in metrou si tramvai, pe strada si asta imi da ceva sau ma separa intr-un fel de realitatea asta, unde simt ca nu pot. Nu pot. Sa comunic si sa circul in mine si in afara mea asa cum mi-as dori. E vorba, desigur, de I Monster – Heaven is Inside Me. It’s lke angels are coming down on me and nothing is that bad again. Din pacate nu stiu cum sa continui starea asta si dupa…

In weekend am vazut marea. Marea Neagra adica. Primele imagini pe asfaltul coborand de pe faleza spre plaja in 2 Mai, in mijlocul noptii si luna ca o pielita de felie de portocala intr-un reflex lunguiet si tremurat. Eram thrilled si s-a intamplat imprevizibil acest propost de imbarcare intr-un trip de 2 zile pana duminica noaptea. Vineri, Bianca m-a intrebat intr-o doara la masa daca am un cort si eu glumind am raspuns interogativ daca mergem undeva. Ea a zis la mare. Eu am zis really? Si ea a spus ah, vrei sa vii si tu? Pentru ca aparent cortul si atat era lucrul care ii trebuia. Dar e cortul meu nou si cine e Bianca asta ca sa ii imprumut un lucru serios si daca se intampla ceva cu el, mai ales acum cand am intentia sa-l iau cu mine in Italia? So i-am spus, ia-o cum vrei, dar am tendinta sa spun nu. Si a zis bine. Dar dupa 2 ore m-a intrebat vrei sa vii? Si am spus da. Pentru ca vroiam sa fiu undeva si nu acasa timp de doua zile fara work. Iar un weekend alone in care Bog lucra, Diana lucra si Luc era la Brasov mi se parea amenintator de boring. So am zis da. Si pentru ca vroiam sa o cunosc pe Bianca altfel, dupa ce timp de cateva saptamani am tot schimbat replici pe messenger.

Am plecat pe intuneric din Bucuresti cu niste prieteni necunoscuti mie, un el si o ea, el la volan cu aere de cel mai destept din masina. Asa ca eu am ascultat muzica mea din iPod si mi-am sucit gatul pe geam dupa constelatiile vizibil accentuate in Baragan. La unu noaptea am ajuns pe plaja si aproape fara sa vad nimic am instalat cortul cat de repede am putut cu Bianca tremurand langa mine si mormaind morocanos pentru ca nu a fost destul de prevazatoare ca sa-si ia ceva pentru frig. I-am dat wind stopperul meu si am pretins ca m-am incalzit agitandu-ma cu structura de aluminiu. De ce fac eu lucrurile astea? Pentru ca sunt o cizma… In timpul noptii Bianca m-a trezit de cateva ori, plangandu-se de frig in sacul de dormit militaresc luat mai devreme de la un prieten si enervata de zdranganelile de chitara montaniarda pe care doua grupuri bete muci le curgeau peste doua colturi opuse din plaja minuscula. Asa ca am dormit prost si, desi m-am oferit sa facem schimb de saci de dormit, nu am prea stiut cum sa rezolv situatia. Al meu e calduros si confortabil, dar in final Bianca a refuzat “pentru ca ii e prea frig sa se fosnaiasca” insa continuand sa ma mai trezeasca de doua ori si inca o data dimineata la o ora dupa rasarit, plangandu-se de data asta de cald.

M-am trezit transpirata si cu gatul uscat, ea nemultumita ca ii e foame si nimeni nu era gata deja. It will be a looong weekend, m-am gandit. Pe Bianca am cunoscut-o in Skin, ea este PR si la un moment dat am crezut ca ne simpatizam reciproc. Dar se pare, din pacate, ca nici ea nu reuseste sa iasa din patternul de printesa razgaiata pe care il au majoritatea fetelor straight ce asteapta sa fie cocolosite de cineva. Si nu stiu, poate subconstient Bianca se astepta ca eu sa o tin pe palme pentru ca eu sunt o tipa gay si well, de ce nu as flata-o intr-un fel sau altul, pana la punctul in care ea sa zica totusi stop. Eu nu… Pf.

Anyway, imi planuisem doua zile de detasare si, by God, asta vroiam sa fac intr-un fel sau altul. Si iata my luck: coincidente peste coincidente. Adormita, in slip si topless m-am indreptat spre masina ca sa-mi recuperez ochelarii de soare, unde m-am ciocnit in Ilinca, fosta colega si oarecare friend din timpurile noastre activiste pe baricadele luptei de clasa in Accept. Fara tricou, m-am stanjenit in primele secunde, dar apoi a trebuit sa-mi intind mana ca sa fac cunostiinta cu amica ei straina de meleagurile dacice si astfel mi-am desfasurat sanii in voie conversand in engleza si dandu-ne intalnire pe plaja nudista din celalat capat. So, dupa micul dejun simplu cu omleta si paine prajita, luat impreuna cu domnul arhitect, momentan somer, prietena si Bianca, mi-am luat talpasita spre alte golfuri, hehehe, instalandu-ma in mijlocul doamnelor profesoare de limba engleza, respectiv, Ilinca, Elena si Monica, cu care am avut mai mult fun neprevazut decat am avut adunat in ultimele luni. Elena, tradusa pe scurt ET, campioana a cinismului dus pana in panzele albe a taiat-o din prima secunda pe Bianca de pe lista, so in final am ajuns la doua tabere departajate clar din care am putut alege. Evident, poti intelege usor cu cine am decis sa-mi petrec timpul.

Visul meu cu inotul nu s-a prea putut realiza din pacate. Apa nu reusea sa sara de o temperatura arctica si talpile imi erau sagetate de miliarde de solzi subcalorici. Insa mirosea a alge si nisip si cititul pe plaja, glumele aruncate intre noi, strecuratul printre pietre submarine si tipetele ascutite care sa ne incalzeasca m-au facut sa uit ca orice alt spatiu, in afara peisajului sarat si arid, ar mai exista undeva…

Citesc, cum bine cred ca ai retinut, Frank McCourt – Angela’s Ashes, care ma impresioneaza imens si ma tine cu sufletul la gura. Si-mi place mai ales stilul asta de-a scrie, aproape inocent si puternic, aducandu-mi aminte in loopuri fragmente din propria mea copilarie. Cand sunt in carte devin un personaj irlandez pe strazile din Limerick. Atmosfera aia pestilentiala. Dezamagirile repetate pana cand devin the normal way. Simplitatea pana la minimalism extrem… Apa si paine. Mi se pare ca nu merit nimic si sunt un nimeni. Dar apoi ies din carte si imi mananc cartofii natur si pieptul de pui cu salata dobrogeana si paharul de limonada, modest inca, dar de fapt nu fac nimic pana la urma.

Doua zile si doua nopti cu cortul pe plaja, la cinci metri de valuri, sub Calea Lactee, cu insecte, nisipul calcaros care imi lasa un praf alb pe brate si talpi, pipi sub faleza rupta de pamant rosu, fara dus, pentru ca am vrut sa-mi mentin senzatia salina pana in ultima clipa in care pot sa o extind, m-am simtit oriunde si mi s-a facut dor mai ales de Mediterana. Again in my head imaginile obsedante si stranii pe care le am din primele momentele de constiinta de sine. Si again asocierea cu Ithaca, stancile nisipoase, iarba uscata, marea lui Homer. Destinul meu ulisiac… Cand nu o sa mai pot, qp, o sa ma intorc langa mare si I will see there ce va urma pentru mine…

Am plecat duminica seara. Dupa doua nopti si doua zile de vacanta. Dupa ce am intalnit alte prietene vechi, am baut vin pe dig la miezul noptii, dupa ce am ajutat un tip cu saltea sa iasa din apa pe stanci, am jucat zaruri asemeni vreunui stramos centurion incartiruit la marginea imperiului, i-am dat Biancai pernuta mea gonflabila, m-am uns in Nivea cu factor 20 si am citit ziua la amiaza cu sapca pe ochi si un tricou alb supersize luat de la tarabe, la umbra de sub stanci pe marginea digului. Si am ascultat your song, over and over, peste valuri si pe strazile din Limerick… Elisa… Soare chiar si printre pleoapele inchise strans. Lacrimi sarate. Si inca, inca, deloc linistea…

E timpul sa inchei postul asta. E tarziu si se intuneca si am ramas iarasi singura din companie.
O seara nice,
M