Words

Shift. Green. People I know and I don’t know. Strazi in centru. Autobuze. Trivia pe App Store. Facebook mobile. Vin rosu demisec cu gust de vara. Noapte. Mereu noapte. Tigari slim, too many. Dimineti confuze. Work. Lacul Morii aseara cu lampioane chinezesti dincolo de insula, urcand dezordonate, stingandu-se pe rand in intuneric. Un taxi mirosind a lavanda. Mese din metal. Piatra cubica acoperita de apa. Ploi cu soare si nori grei dupa amiezele. Work. Ganduri. Prea multe ganduri. Home is sleeping next to you on a Sathurday. Violence. Tears in asternuturi negre. Zambete pe balcon la o tigara. Meetings. Layouts in galben si cyan. Sacoul ultramarim si puloverul marinaresc in alta seara. Lente. Spaghete de ieri reincalzite. Malibu cu gheata. Erica Jong in metrou. Valravn pe repeat. Peter Broderick in surdina la doua noaptea. Podul nou de la Grozavesti luminat in tungsten. Iphone. Studiourile din Buftea. Never ending work. Arms around me. Skin next to mine. Talking for hours. Being silent for days. Kisses from another reality. Cartierul negru din hartile interbelice pe care le descarc pdf si le privesc cu intensitate minute in sir, cautand ceva acolo. Nu stiu ce anume. Capella la vest. Light all around and pictures. Optiuni electorale, compot de piersici la pranz si gel de dus din tomate dimineata. Wifi, again, in sfarsit si internet din pat. Tramvaiul 41. Frittata spaniola. Umbrele si conversii de piele neagra. Cheile.

Imi este greu sa ma concentrez. Asist la sedinte interne si nu sunt acolo. Nu pot fi acolo. Ascult oameni la o masa undeva si nu pot simti. Nu pot fi atenta. Nu retin detalii, nu inteleg conexiuni, nu vizualizez.

Queer

Sunt instante cand intorci capul care imi amintesc cadre cu tine in lumina asta. Fotografii pe care le-am vazut din alte locuri.

Kate tried to stand against me

Nu! Nu-mi face asta acum! Lovesc cu podul palmelor in volan, exasperata. Scot cheia si astept cateva secunde. Te rog! Apas acceleratia la fund si invart din nou cheia in contact. Se aprind luminile pe bord, dar in rest nu se intampla nimic. Nici un sunet de sub capota. Imping socul la loc. Las frana trasa si cobor. Ridic capota si privesc amalgamul de parti componente cu care nu stiu ce sa fac. Incerc sa invart elicea si se misca greu. Sa fie iarasi electromotorul? De ce, Kate? De ce tocmai in seara asta? Ulei si praf vascos mi se prind de degete, ma straduiesc sa evit sa-mi murdaresc camasa. Folosesc o carpa din microfibra, destul de prafuita. Las capota si ma intorc la volan. Haide! Intorc cheia si nimic. Nu, nu, nu, nu, nu! Gata!

Imi iau alta! Uita-te la mine, Kate, imi iau alta! Vreau sa ies din masina si ma lovesc in cotul stang, ascutit, paralizandu-ma cateva secunde. Trag un pumn in volan, enervata la culme. Si faci din astea? Pana aici. S-a terminat! Ies si trantesc portiera cu naduf. Ce fac acum? Toate planurile mele se duc dracului. Nu o sa fie nimic din ce voiam. Eram emotionata, dar am uitat de asta intre timp. Acum sunt iritata. Think! Ceasul arata 9. Inspir si ridic telefonul.

Ma duc la bancomat sa scot cateva bancnote. Apoi sun un taxi Cobalcescu. In cele 7 minute cat mi se spune sa astept, urc in viteza pana in apartament si ma spal pe maini, imi iau o geanta apoi renunt la ea si inghesui portofelul, cheile, un pachet de guma de mestecat, unul de tigari, o bricheta mica si telefonul in buzunarele pantalonilor. Cobor in viteza si urc in taxiul care abia oprise. Inca plina de nervi ii explic mosului de la volan ce s-a intamplat cu Kate si mosul isi da cu parerea. Sugereaza sa ne intoarcem si sa se uite el putin, ma gandesc sa fiu de acord, apoi decid ca deja e tarziu si daca raman in pana pe undeva? Continuam pe Virtutii, apoi pe Grivita, el se rataceste prin Pajura, eu il directionez corect. Si ajungem.

Baraka? Intreb fara nici un plan precis cand ea urca langa mine pe bancheta din spate. Asta seara este mai cald si putem sta afara, chiar si in parc. Oriunde inauntru m-as simti sufocata. Este de acord. Trecem de Arcul de Triumf, pe langa dezbaterea electorala organizata de Digi24 cu trei candidati la primarie, pe care ii vedem asezati pe o platforma mobila in fata unei adunari de sustinatori Nicusor Dan cu masti si slogane. Taxiul ne lasa in Piata Charles de Gaulle si politica inceteaza sa ma mai intereseze.

Beau un late decofeinizat, fara zahar si ma asez comod in fotoliul jegarit din panza neagra. In sfarsit o privesc cu atentie. Nu stiu cum suntem, dar eu sunt bine azi, vreau sa se vada asta, vreau sa transmit un vibe pozitiv. Tensiunea dintre noi a inceput sa se disipeze in ultimele zile in care am vorbit sporadic prin mesaje de la ultima intalnire in urma cu o saptamana. Totusi nu stiu inca la ce sa ma astept.

I’m still blogging about you

Sunt pierduta printre vectori si pixeli. Mailuri pe care as vrea sa le las pe a doua zi. Ieri am pus birourile si am instalat computerele jumatate de zi. Astazi a trebuit sa fac un field trip la OMV sa masor un display LCD , ca apoi sa-l redesenez. Intre ele proiecte micute si mind wrecking. Am mancat pe fuga gratar si salata si am baut un litru de suc de morcovi. Maine se fac trei saptamani fara alcool.

Ma foiesc. N-am stare. Ajung prin locuri. Desi nu caut ceva in mod special. Imi verific telefonul repetitiv. Ma surprind facand asta inconstient la fiecare sfert de ora. Il deschid, apas aplicatii, apoi il inchid.

Trec serile si se face tarziu… La 3 dimineata, la 4, ii vad numele acolo, ultimul ramas online, si simt ca we are still somehow connected. Dincolo de distante si de diferente, de preocuparile fiecareia de acum. Nu spun nimic, nu scriu nimic. Doar ii privesc numele… uneori, in timpul zilei, oprindu-ma inconstient din ce fac pentru cateva secunde. Il vad si il aud rostit mut in capul meu si simt aceeasi energie. I know you are there, la o atingere de degete. Si cel mai des asta ramane suficient.

Dar in unele dimineati ma trezesc si numele tau nu exista. A devenit o deprindere, de care nici macar nu-mi mai dau seama cand o fac, sa trec cu privirea peste lista de messenger in timp ce schimb ferestrele pe monitor, email, Illustrator, Photoshop, arhiva comuna. Lipsesti de acolo si asta ma disturba mai mult decat as vrea sa se intample. Si nici macar nu are vreun sens, stiu. In acele zile e ca si cum as pluti in vid…

Rain

De parca am capul invaluit de ceata. De atata timp simt ca alegerile importante imi scapa, ca pierd din neatentie oportunitati si situatii. Ca traiesc asteptand, mereu asteptand si prea putin actionand. Incerc sa meditez si capul imi este plin de ganduri pe care nu stiu cum sa le indepartez. Mixed feelings in fiecare secunda care trece. Insist si renunt deopotriva. I’m in love and I want to be alone at the same time. Interactionez cu oameni pe care i-am iubit si uneori uit ca nu sunt una si aceeasi persoana. Cel mai des ma tem ca sunt posedata de prea multa intensitate irationala. Ca m-am nascut astfel with a mark inside me. Si asta se vede din afara. Se simte. People know and they become afraid of it.

O sa fii ok cand o sa intalnesti una care sa stie sa iti duca haosul, a spus Dana.

Asta seara se intampla Noaptea Agentiilor si partyul nostru pentru care se tot fac pregatiri de cateva zile. Am invitat some people, mai mult oricum decat anul trecut. But she will not come. O sa fumez si o sa ies din realitate pentru o alta seara.

Imi doresc sa inceapa furtuna… sa ploua pana dimineata. Vreau trasnete care sa crape intunericul si tunete care sa cutremure orasul, vreau o perdea de apa dincolo de care nu pot vedea. Afara este intuneric, la patru dupa amiaza. And I want all hell coming loose… Please Ilie, please Tishtrya, Imdugud, Tefnut, Yu-Tzu, Taki-Tsu-Hiko, Baiyubibi, Waruna, Sodza, Mawu, Hiro, Chipiripa, Tlaloc, Chac, Ganymede, Thor… all rain gods… Stay with me tonight.

Light & Trees

Trouble

22:45. Cobor din taxi in Romana cand vantul ridica praful si agita copaci. Temperatura a coborat abrupt cu zece grade in numai o zi. Mi-am intors fata si am tras de fermoarul fasului pana sus. Este duminica noapte si aproape pustiu pe strazi. Am ajuns mai devreme, dar nu vreau sa apar acolo cu 15 minute inainte de ora asupra careia ea a insistat. Ma opresc pe trotuar nesigura. Imi trag gluga peste cap. Intru la Mc si merg la baie. Ma spal indelung pe maini cu apa calda si le usuc taking my time in fata hand dryerului. Am fumat inainte, cateva fumuri mici, voiam sa ma relaxez si sunt relaxata. Dar nu cu totul. Imi zambesc in oglinda. Ma stramb. Stupid… imi spun. Cred ca o spun cu voce tare in baia goala.

Ies in strada si urc in alt taxi. Ii indic adresa in imediata apropiere, apoi destinatia finala. Imi prind palmele sub mine ca sa le opresc si ma las pe spate. Am ajuns. Astept.

Cand urca o privesc fugitiv, apoi ii repet soferului instructiunile. Ma uit in toate directiile, dar nu la ea si, in sfarsit, ma uit la ea. Ma simt de parca nu ne-am mai vazut de luni de zile sau poate ca si cum ne-am vedea acum prima data. M-am temut de clipa aceasta pe care am amanat-o zile la rand. Mi-am spus multe lucruri in tot acest timp. Am bravat. Am fost angry. Am fost in iad. Am reluat totul de milioane de ori si mi-am propus sa fiu rationala. Stiu toata teoria. Stiu ce e real si care sunt proiectiile mele. Ce e posibil si ce nu. Stiu ce ii voi spune. Stiu pe dinafara fiecare cuvant pe care mi l-a scris in ultimele doua saptamani. Si mai ales stiu ce nu mai vreau eu.

O vad periferic in lumina neclara care intra prin geamul masinii de la felinarele din strada. Inspir adanc si ma intorc spre ea decisa asupra unei atitudini inainte sa imi vina natural. Ma pregatesc sa zambesc si sa spun buna seara. Ma astept la tensiune, cred, dupa doua saptamani in care nu ne-am spus aproape nimic. Totul se deruleaza de-a lungul catorva secunde, insa eu ma misc in slow motion. O vad in sfarsit si respiratia mi se opreste. Nu mai exista oxigen nicaieri in univers. Nu mai exista un univers. Si nici timp. This smile on my face is not fake. Este cel mai adevarat zambet pe care l-am zambit vreodata. Si nu ma pot abtine. Iar cand ea imi zambeste inapoi sunt fermecata. Absorbita. Lightheaded deodata, uitandu-mi cuvintele. Oh boy, I’m in big, big trouble…

Beau cafea cu gheata si astept. Citesc din kindle pe telefon si ascult muzica pe shuffle in acelasi timp.
Mi-am legat bicicleta de un gard afara. Privesc oamenii care trec.
Ma gandesc la lucrurile spuse ieri…

11

Imi spal mainile in fata oglinzii mici de deasupra chiuvetei… Inchid ochii. Sapunul miroase placut a migdale si asta ma plonjeaza intr-o stare veche, un moment care imi scapa perceptiei, dar e acolo, aproape gata sa il vad in interior. Ridic privirea si ma observ. Fereastra din spate ma incadreaza intr-un patrat perfect de lumina, creand un efect de contre-jour. This is me. Ca de fiecare data ma privesc intens, cu curiozitate – o straina familiara – de parca as vrea sa descopar in adancul ochilor din oglinda ceva ce nu am inteles from inside.

Intorc capul si imi expun maxilarul drept, abrupt. Am parul moale, tuns scurt, asimetric si ondulat in toate directiile, ravasit dupa prosop. L-am lasat sa se usuce singur, dezordonat. Imi privesc gatul, urechile dezgolite, sprancenele incruntate. Vad gulerul mic, ridic o mana sa inchid apoi decid sa las deschis penultimul nasture. Materialul aproape apretat imi imbraca umerii in a close fit. Imi trec degetele inca ude prin par, la baza craniului. Incet, indecisa, deschid un nasture, apoi un altul privind reflexia claviculei si a sternului. Camasa imi atinge sfarcurile mici, foarte sensibile azi, o simt aspra, intr-un mod pe jumatate dureros si pe jumatate ametitor.

Glandele endocrine isi urmeaza cursul, provocand schimbari chimice in creierul meu, la fel ca in fiecare luna. All I can think about right now is sex. Si asta ma disturba, imi da o stare aproape ferala, de felina. I almost forgot what is feels like. I’m craving this…. As putea lumina in intuneric din cauza estrogenului pe care simt ca il transpir prin toti porii, il las in urma mea invizibil. I’m an animal. Flesh and bone and instincts.

Ajung la ultimul nasture si apoi cobor degetele mai jos. Fermoarul. Imi imping pantalonii. Ma ating. In lateral o alta oglinda de-a-lungul peretelui ma dubleaza. There are two of us. Imi las capul pe spate si ma arcuiesc. Nu ma gandesc la nimic. Sunt ca albia unui rau peste care trec inhibitiile si frustrarile. All I need is myself. Stop wanting is a very powerful weapon…